Fiecare dintre cele două intrări principale în Hunedoara (dinspre Deva şi dinspre Călan) poate oferi celor nefamiliarizaţi cu municipiul adevărate senzaţii tari.

Contrastul dintre peisajele de la periferia Hunedoarei este halucinant.

La intrarea dinspre Călan, dincolo de tabla ruginită pe care a fost scris cu litere obişnuite numele municipiului, te izbeşte imaginea faraonică şi în acelaşi timp ridicolă a celor câteva zeci de palate ale romilor bogaţi.

Construcţiile de la capătul oraşului sunt ocupate de posesori de maşini de lux, a căror avere a crescut o dată cu declinul combinatului siderurgic, în anii înfloritori ai afacerilor cu fier vechi. Palatele colorate par să îi îndemne pe călători să se oprească din drum pentru a face fotografii.

Piramida, ca punct de referinţă

În schimb, intrarea în Hunedoara dinspre Deva se prezintă sub forma unui teritoriu calamitat în mare parte. Stema, numele şi harta municipiului, alături de lista oraşelor cu care Hunedoara e înfrăţită, compun un fel de monument construit parcă în mijlocul pustietăţii.

Dincolo de refugiul de pe marginea şoselei începe zona gri a Hunedoarei, pe care în trecut au funcţionat mai multe secţii ale combinatului siderurgic, cu terenuri lăsate pustii sau ocupate de construcţii industriale. Peisajul oferit turiştilor devine mai animat o dată cu intrarea în zona rezidenţială. O piramidă metalică amplasată recent într-un giratoriu nou înfiinţat marchează adevărata intrare în municipiu.