Cu câţiva ani în urmă, într-una dintre escalele mele siciliene, am fost invitată la o degustare de sare, în interiorul saline istorice Etore e Infersa, din apropiere de Marsala. M-am întâlnit atunci pentru prima dată cu ideea aceasta – neobişnuită pentru mine – a “degustării de sare”, “florile” cristalizate fiind presărate pe felii de pâine albă stropite cu ulei de măsline sau aşezate ca “pat” pentru sferturi de felie de citrice din care muşcai până la coajă. Gustul era neaşteptat şi mi-a provocat... poftă de mâncare

Rememorez întâmplarea aceasta din vara siciliană, pentru că în iarna românească am repetat experimentul şi experienţa “degustării de sare”, sub alte auspicii. La Horezu, la Gala Premiilor AJTR, a fost rândul Editurii Paideia să (ne) provoace papilele gustative (editura s-a numărat, de altfel, printre laureaţi, pentru excelenta activitate editorială, ca şi pentru promovarea ideii de “Bucătăria lui Radu Anton Roman”, în onoarea celui mai “gustat” autor de cărţi de bucate din România).

Proiectul – un adevărat “performing” organoleptic – a constat în degustarea a patru tipuri diferite de sare (din salinele româneşti), condimentată, oferind astfel gusturi, culori, texturi şi arome distincte. “I-ar fi fost foarte drag acest proiect şi lui Radu”, ne spune prietenul şi colaboratorul său, profesorul Ion Bănşoiu. “Am vorbit adeseori amândoi  despre «povestea sării din Carpaţi», pe care ar fi trebui să o scrie chiar el, dacă nu ar fi plecat atât de devreme dintre noi. La editură, noi i-am dus gândurile mai departe şi credem că şi el ar fi fost mândru de ceea ce am realizat. Este un proiect cultural, care pune în valoare o tradiţie culinară azi rătăcită”. De la “povestea sării” la “florile de sare” – roşie, galbenă, verde, neagră - nu a fost decât un pas. Iar prima degustare de sare din România s-a dovedit un succes. A provocat, a stârnit între