Viaţa lui Adrian Păunescu povestită de Andrei Păunescu
Jurnalul lui Adrian Păunescu - necesitate, şansă, condamnare (108)
________________________
13 mai 1987
Ieşind, azi, din redacţia “Contemporanul”, A.P. a fost oprit de un om din Arad, care i-a arătat nişte poze de la Cenaclul Flacăra din 28 decembrie 1982 şi i-a spus: “Am trecut prin Bucureşti şi, ştiind că s-ar putea să vă găsesc aici, v-am aşteptat, să vă văd. Reluaţi, neapărat, Cenaclul şi poate chiar revista Flacăra. Avem nevoie de ele, aşa cum le-aţi făcut dumneavoastră. Şi să nu credeţi că frigul va fi vreodată mai puternic decât căldura”.
14 mai 1987
Un turneu în Ardeal, cu miraculosul bioenergetician Valeriu Popa
Exact acum o lună, A.P. pleca în Ardeal. La fel se întâmplă şi azi. Rămân eu, de data asta, să supraveghez casa din Bucureşti. Odată cu plecarea spre Sibiu, se încheie cea mai lungă supărare dintre A.P. şi Carmen, care a durat mai mult de o săptămână, timp în care tata a scris poezia « Normalizarea anomaliei », pe care am făcut un cântec. La volan, Gică, iar în echipaj, bioenergeticianul Valeriu Popa, pe care A.P. îl ia în ţară, ca să le ofere oamenilor care nu pot ajunge în Bucureşti şansa unei întrevederi cu cel care scoate din moarte bolnavi incurabil de scleroză în plăci, cancer, ciroză şi alte afecţiuni grele. La plecare, tata îmi dă sarcini precise, pentru zilele următoare, cu febrilitatea omului care e îngrozit că fiul său ar putea să piardă timpul când el nu este acasă.
16 mai 1987
Bani contra înjurături
Seara se finalizează acţiunea pe care am început-o în martie, la liceu. Este vorba de hotărârea grupului nostru de colegi de a ne penaliza între noi, cu amenzi, de la 1 la 5 lei, pentru orice înjurătură sau vorbă urâtă, fondul astfel strâns fiind destinat unei mese cu caracter de mini-banchet, la final de clasă a douăsp
