Arădeanul este o specie aparte. Se încadrează în tipologia fatalistă, dar – totuşi – masochistă, a românului, dar are particularităţile sale. Cam peste tot în ţară s-a întors roata. În Vest, pe malul Mureşului, evidenţa politică a fost „driblată”. Finu’ lui Băse e cel mai bun, e nemuritor şi merită să ne mai conducă măcar până în 2016. A asfaltat drumuri, a reabilitat clădiri, a cosmetizat pomişori şi a „forat” fântâni cântătoare. În general, a făcut multe (pe bani europeni şi din taxele plătite de arădeni) şi şi-a însuşit puţin. Oricum mai puţin decât predecesorii săi şi potenţialii primari, asta e clar. Tocmai de aceea e în vârful lanţului trofic, masculul Alfa al Aradului.

Ironici sau nu, trebuie să recunoaştem că Falcă a făcut câte ceva pentru oraşul ce l-a adoptat prin anii 90. Dar, pentru sport, mai nimic. Pardon, ne-am amintit, a mai reuşit câte ceva. Ne-a scăpat de două stadioane ce împiedicau evoluţia urbei şi bine că nu a studiat legislaţia, că ar fi trebuit să facă cel puţin unul în locul lor. Aşa, a montat câteva barăci pe ici-colo, le-a numit vestiare şi le-a dat spre folosinţă arădenilor, profesionişti sau nu. Iar în Calea Aurel Vlaicu a desenat proiectul noului stadion şi a plătit şi studiul de fezabilitate. Lucrările propriu-zise or demara şi ele într-o zi cu soare.

Şi, până la urmă, ce să facem cu o arenă modernă, de 17 mii de locuri, dacă nu avem cine să se exprime în sânul ei? Şi aşa UTA stă să dea ortu popii, de echipe studenţeşti nici nu poate fi vorba, dar pe cine să intereseze? Falcă ştie foarte bine că fotbalul în Provincie trăieşte mai mult din influenţă decât din cele câteva sute de mii de euro acordate la vedere, pe proiecte, dar aici primarul nostru e mai catolic decât Papa. Se gândeşte că s(l)-a fript odată cu Nicolae Bara, că omul l-a cam înjurat când şi-a dat seama că a fost puţin păcălit. De ce să se mai lege la cap da