Legile comerţului la cîştig sînt aceleaşi, şi la grîu, şi la fotbalişti

Banii sînt întocmai celor care-i folosesc, deştepţi, mediocri ori de-a dreptul proşti. Nu-i destul să ştii toate treburile fotbalului ca să faci bani deştepţi, nu-i destul nici să te pricepi la afaceri ca să scoţi bani buni din fotbal. E nevoie ca ambele priceperi să se întîlnească. Definiţia banilor deştepţi priveşte maximumul de beneficiu obţinut dintr-o tranzacţie, nu un cîştig mulţumitor. Mai corect spus, doar mulţumitor. Românul obişnuieşte să spună: mi-ajunge cît am scos!, acolo unde alţii zic: trebuia să scot mai mult!

Vorbesc despre banii deştepţi cîştigaţi de CFR Cluj din fotbal, deoarece inventarul jucătorilor străini cumpăraţi cu sume aparent mici şi vînduţi cu sume aparent mari indică o relaţie corectă şi bine stăpînită în timp dintre investiţie şi cîştig. Un vechi proverb evreiesc spune că negustorul isteţ cumpără scump şi vinde ieftin. Cumpără grîu imediat după cules, oferind un cent mai mult decît dă piaţa, şi îl revinde iarna, pe foame, cu un preţ de trei ori mai mare ca la achiziţie, dar mai ieftin cu un cent decît piaţa. Cam aşa stau lucrurile şi cu stranierii negustoriţi la Cluj, au fost cumpăraţi şi vînduţi deştept, cu un maximum de cîştig pentru acest moment al pieţei fotbalului. Şi alţii au scos nişte bani frumoşi din cumpărări-vînzări, dar banii domnului Paszkany nu sînt doar frumoşi, ci şi inteligenţi! Clujul a avut atît de puţine rateuri la achiziţii încît le putem socoti ca un procent firesc. Rapidul e o echipă dominată de achiziţii în pierdere. Dinamo nu s-a îmbogăţit din ce a vîndut. Dovadă şi impasul financiar al clubului. Steaua, la total, e în cîştig, dar cîştigul la cumpărări-vînzări de străini nu se compară cu al CFR-ului. Suma Stelei poate să pară mulţumitoare, iar unora chiar mare, dar la cîţi bani a pierdut clubul cu jucători de două parale, plăt