- Social - nr. 18 / 26 Ianuarie, 2013 Pentru prima oara merg la un spectacol aproximativ la ora anuntata, 17,30, deci nu mai devreme, dar nici mai tarziu, si aflu ca toate locurile sunt ocupate si ca nu incap alti spectatori. Nu imi vine sa cred, fiindca in viata mea nu s-a intamplat asa ceva la Teatrul National din Targu-Mures. Ioan Chiorean imi spune ca am scris frumos despre maestrul Beligan. Am noroc cu un gardian cumsecade care se uita la legitimatia mea de presa si exclama – "pentru «Cuvantul liber» sigur se mai gaseste un loc!” Intru, unde nu pot sa cred ca vad atata lume, pe sus, pe jos, ma intampina cu amabilitate Ani Teglas, de la Primarie, care imi explica "asa e in fiecare an”, ma intreb cum de aflu abia acum; fiindca nu am alta posibilitate, ma asez atat de aproape de scena incat difuzoarele aproape ma asurzesc. Deja canta Dumitru Farcas si publicul aplauda in delir. Fiindca eram prea in dreapta, acolo unde, de obicei, stau copiii, langa scena, ca sa nu zic de-a dreptul pe ea, nu vad ecranul pe care se proiecteaza imagini cu Alexandru Ioan Cuza si frumusetile patriei. Ma uit in sala sa recunosc in multime pe cineva, il vad pe profesorul de istorie, domnul Monoranu. In mod sigur sunt multi cunoscuti, dar nu o pot identifica decat pe actrita Gabriela Bacali, cu fetita ei, stand in picioare, singura care a venit sa-si vada colegii - Liviu Pancu, imbracat intr-o haina neasteptat de frumoasa (intre roba si tunica), recitand "Craiasa”, Dan Radulescu "Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane”, de mi s-a ridicat mie... parul "maciuca”, si Nicu Mihoc, "Nu-i totuna leu de mori sau caine-nlantuit”, un potpuriu din cei mai mari poeti nationali, toti trei, scurti si la obiect, avand in vedere interventiile inopina(n)te ale celor din sala, inclusiv cea a unui spectator needucat care a vorbit la telefonul mobil chiar in timpul luarii de cuvant a primarului, dr. Dorin Flo