Am luat act la cunoştinţă şi nu fără oarecare îngrijorare că există opinii care încearcă să acrediteze ideea că prin respingerea de către Camera Deputaţilor a cererii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind încuviinţarea arestării preventive a deputatului Ion Stan, s-a cerut un motiv care “va afecta România în plan extern, în privinţa MCV şi a aderării la Schengen/’.

Cred că înainte de se fi exprimat o asemenea temere, cu nimic justificată, era oportun să se examineze, în deplină cunoştinţă de cauză, argumentele pentru care Camera Deputaţilor, ca reprezentant suprem al poporului, a considerat că justiţia se poate înfăptui prin cercetarea în starea de libertate a faptelor, cu privire la care se afirmă doar că ar exista indicii “de natură să conducă la presupunerea rezonabilă” a săvârşirii lor.

Este regretabil şi de neînţeles cum asemenea aserţiuni au fost preluate ca atare şi în unele medii diplomatice şi la Bucureşti, fără a exista minimul de reflecţie necesară în legătură cu cauzele pentru care Camera Deputaţilor a exprimat, prin votul dat, serioase rezerve cu privire la existenţa faptelor, argumentaţia şi legalitatea procedurii de instrumentare a cazului.

Nu pot să nu observ că ceea ce Excelenţa Sa, Domnul Martin Harris, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord la Bucureşti, a scris pe Twitter, în sensul că este (…) “o veste proastă faptul că noul Parlament al României a refuzat cererea procurorilor de a ridica imunitatea unui parlamentar. Nu este un început bun” (…), s-a răspândit foarte repede în media internă şi externă, contribuind, în fapt, la impunerea şi credibilizarea unui curent de opinie defavorabil, atât Camerei Deputaţilor, cât şi prezumţiei de nevinovăţie.

Cât de departe poate fi de mine gândul că Excelenţa Sa, Domnul Martin Harris, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britan