- Social - nr. 18 / 26 Ianuarie, 2013 In timp ce, in ultimii zeci de ani, unii s-au imbogatit, altii, dimpotriva, au tot saracit, s-au sacrificat. In Romania, evident. La noi in tara traiesc, azi, vreo trei generatii de sacrificiu. Prima este a celor care s-au nascut in perioada interbelica sau in primii ani de comunism. Sunt oameni care (din cei ce mai traiesc!) nu vor prinde prosperitatea, daca – dupa spusele lui Basescu – ne vor trebui, inca, cel putin, 15-20 de ani ca sa recuperam decalajele fata de statele mai dezvoltate din Uniune. Si asta pentru ca orice "recuperare” cere, la randul ei, sacrificii… Cei nascuti apoi prin anii ’60-’70 – adica cei care acum sunt (ar trebui sa fie) motorul dezvoltarii actuale a tarii – sunt si ei, intr-un fel, o generatie de sacrificiu. De ce? Intrucat au avut nesansa (ghinionul) sa prinda o doza consistenta de comunism. Drept care, dezvoltarea lor a fost, intrucatva, franata, iar multi dintre ei sa nu reuseasca sa se adapteze in Romania postrevolutionara. Ei sunt cei care, dupa spusele defunctului Brucan, mai au inca nevoie de ani sa invete democratia si au parcurs toata perioada de tranzitie care, dupa cum ne preciza acelasi Basescu, s-a incheiat la 1 ianuarie 2007! Altfel spus, cei intre 35 si 50 de ani au facut Revolutia, au traversat tranzitia, mai au putin si isi insusesc lectia democratiei, iar acum trebuie sa se inhame la caleasca ce alearga dupa Mercedesurile celor din Vest. Ei vor recupera, probabil, handicapul, dar vor ajunge la finis epuizati si prea batrani ca sa se bucure de roadele propriei munci. Dar exista si a treia generatie de sacrificiu. Sunt cei numiti "decreteii”, nascuti dupa interzicerea avortului de catre Ceausescu. N-au apucat prea mult comunism, dar o parte din ei si-au vazut parintii concediati din fabricile falimentare. Acum sunt tinerii care au slujbe mizere, fiind platiti cu salariul minim pe econo