Jocurile video au ţinut pasul cu avansul tehnologic şi cu cerinţele sau necesităţile oamenilor. Deşi majoritatea mamelor îngrijorate ar putea considera că jucătorii petrec prea mult timp în casă, în faţa monitoarelor, evoluţia industriei presupune ieşirea jucătorilor din casă şi interacţiunea în realitate, într-o anumită măsură, cu ceilalţi.

Primele jocuri video au apărut în urmă cu aproape jumătate de secol şi erau pe cât de simple permitea tehnologia. Apoi au evoluat, au apărut şi consolele dedicate, iar o piaţă nouă s-a născut. Aceasta a avut două feţe, cea a jocurilor mecanice şi cea a jucătorilor care au echipamentul acasă. Sălile de jocuri video au apărut ca soluţie pentru cei care nu aveau bani de echipament. Ofereau, în acelaşi timp, o anumită interacţiune reală. Ele au început să-şi piardă din avânt pe măsură ce Internetul a devenit mai ieftin şi mai accesibil, iar costul calculatoarelor a scăzut. „Internet cafe“-urile nu au dispărut însă. Mai nou, jucătorii se pot orienta spre un alt fel de săli de jocuri, unele cu bani, altele neplătite.

În România, sălile de jocuri video au luat avânt la începutul anilor 2000. Erau necesare câteva calculatoare destul de bine dotate şi câteva jocuri pregătite pentru meciuri în reţea. Aceste săli de jocuri ofereau şi conexiune la Internet. În jurul anumitor titluri de jocuri sau al anumitor săli s-au dezvoltat adevărate reţele de jucători, mulţi dintre ei ştiindu-se doar după „nick name” - numele virtual. Această piaţă nouă a fost privită şi ca o oportunitate de afaceri pentru mulţi: era în creştere, investiţia iniţială era cam mare, dar oamenii au considerat că îşi pot recupera banii într-un timp destul de scurt şi chiar să ajungă la profit.

„Aprozarul“ cu jocuri video

În cartierul Vitan, zona în care locuiesc, existau două săli de jocuri şi eu o frecventam pe cea mai apropiată de locuinţa mea. Alex