După nefericitul episod Sergiu Nicolaescu, Biserica este din nou împinsă într-un scandal. Spun împinsă fiindcă de data aceasta la mijloc este vorba de sume uriaşe de bani, de interese mari.

Sub conducerea Patriarhului Daniel, Biserica încearcă în sfârşit să-şi reglementeze drepturile, statutul său în societate, rolul său definitoriu. Tulburarea de după 1989 şi implicarea politicului de cele mai multe ori au făcut ca Biserica să fie o struţo-cămilă din punct de vedere juridic. Autonomă, dar şi Biserică naţională, independentă în organizarea sa, dar cu presiuni politice privind alegerea episcopilor şi mitropoliţilor etc. Ba unii politicieni mai cinici nu au văzut în Biserică decât o floare bună de pus la butonieră în campaniile electorale.

Noua bătălie pe care o duce Biserica Ortodoxă Română este aceea a interzicerii cimitirelor particulare. Pe bună dreptate, potrivit reglementărilor legale în vigoare din România, cimitirele umane sunt de două feluri: ale administraţiei publice locale şi ale cultelor religioase.

Cimitirele particulare au apărut ca o extindere, foarte discutabilă a termenului „activitate de pompe funebre şi similare”. Această ocupaţie este una economică, drept pentru care mai mulţi privaţi s-au considerat îndreptăţiţi să înfiinţeze şi să administreze cimitire particulare. Trebuie să spunem că afacerea este extrem de bănoasă.

Birocraţia şi lipsa locurilor de veci au dus la acceptarea de facto în societatea românească a cimitirelor particulare. „Decât să dau ciubucuri, şpăgi la preoţi, la administratori, uite rezolv la particular urgent, cu banii pe vedere, pe chitanţă”. Aşa se face că tarlale întregi, păşuni sau alte terenuri dezafectate au devenit cimitire particulare. Bine, există zeci de legi care scriu negru pe alb că cimitirele sunt de interes public, dar pe cine mai interesează aşa ceva?

Cum era de aşteptat, la campania Bi