Fostul director al Şcolii de Antrenori din cadrul FRF nu este impresionat de tehnicienii din alte ţări, care au lucrat în Liga I Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ
După 1990, în fotbalul românesc au început să apară şi antrenorii străini. Deschizător de drum a fost olandezul Rinus Israel, care, din postura de director tehnic, a condus Dinamo spre câştigarea titlului în sezonul 1991-1992.
În anii 2000, Liga I a devenit tot mai atractivă pentru străini, care au acceptat să vină în România, fie pentru a-şi face un nume în antrenorat (cum au fost, de exemplu, italienii Walter Zenga sau Cristiano Bergodi, pe care experienţa din fotbalul românesc i-a ajutat să ajungă, ulterior, în Serie A), fie au fost atraşi de salariile generoase oferite de unii patroni de cluburi. La acest capitol pot fi incluşi portughezul Jose Peseiro (finalist al Cupei UEFA în 2005, cu Sporting Lisabona), sau spaniolul Lopez Caro, cel care, în sezonul 2005-2006, a antrenat celebra grupare Real Madrid.
„Au avut rezultate cei care au învăţat româna”
Deşi li s-au făcut toate poftele, atât Peseiro, cât şi Caro au dat chix la Rapid, respectiv FC Vaslui. Chiar şi aşa, cei doi au câştigat bani buni, patronii fiind nevoiţi să le plătească sume uriaşe drept despăgubire pentru rezilierea contractului. De asemenea, Blaz Sliskovici (fost selecţioner al Bosniei în perioada 2002-2006) sau Zoran Filipovici (care a pregătit reprezentativa din Muntenegru între 2007 şi 2010) nu au putut să salveze echipele Unirea Alba-Iulia, respectiv, Ceahlăul de la retrogradare.
„Antrenorii străini nu ne-au ajutat prea mult. Singurii care mi-au plăcut au fost Bergodi, Zenga şi Napoli. În general, au avut rezultate cei care au învăţat limba română. Poate că antrenorii străini au avut parte de mai mult respect în vestiar, dar mulţi au prezentat destule deficienţe. De exemplu, Giannini eşuat lamentabil la FC Argeş.
