Costumul popular românesc este doar unul dintre lucrurile ce demonstează creativitatea feminină. În perioada 2-14 februarie 2013 expoziţia „România: Costume şi Măşti Populare de Ceremonie” va fi deschisă la Veneţia. Tema din acest an a Carnavalului de la Veneţia eva fi „Vivi in colori” (Trăieşte colorat).

Potrivit „Agerpres”, expoziţia va fi organizată de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică (IRCCU) de la Veneţia, susţinut de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, în colaborare cu „Scuola Grande di San Teodoro”.

Din ţesături de in şi cânepă, de lână şi bumbac, din blănuri şi postavuri, din borangic şi mătase, femeile au conceput ansambluri de forme expresive, de mare originalitate plastică, cu trăsături artistice inconfundabile în context european. Instruite la „şcoala tradiţiei”, ele au realizat un valoros ansamblu de piese vestimentare, cărora au ştiut să le imprime o înfăţişare adecvată fiecărei generaţii.

Portul tradiţional românesc este un martor vizual capabil să transmită importante referinţe cultural-istorice despre identitatea etnică, locul de provenienţă, vârsta şi statutul civil al purtătorilor. Diferitele cadre de afirmare publică ale costumului popular - la biserică şi la jocul duminical, la Crăciun, la Paşti şi la hramurile bisericilor (celebrarea sfinţilor patroni) - au imprimat acestei ţinute vestimentare particularităţi specifice, concretizate prin apariţia unor elemente cu valoare simbolică şi funcţie de însemn ceremonial.

Prin mesajul cromatic al broderiilor şi al motivelor decorative se comunică vizual natura evenimentelor în care este implicată o persoană îmbrăcată în costum popular. Roşul, într-o infinitate de nuanţe, dictate de nevoia adecvării vestimentaţiei la vârsta fiecărui purtător, era simbolul fetelor şi nevestelor tinere îmbrăcate pentru a participa la horă, nunţi şi alte petrec