De-a lungul anilor, tonele de daruri primite de fostul preşedinte, cu ocazia zilei sale de naştere, au ales, în general, drumul depozitelor închise. Ceauşescu prefera cămăşile, dar primea obiecte de artizanat, flori, tablouri şi texte omagiale
Ce s-ar fi întâmplat astăzi, dacă Nicolae Ceauşescu mai trăia? Ar fi apucat oare să ajungă la venerabila vârstă de 95 de ani, sau ar fi fost sărbătorit postum, în manifestări grandioase? Închipuiţi-vă această imagine. Bătrânul Ceauşescu, dându-se jos din pat, la ora 7.30, şi privind pe geam ninsoarea asta aspră care, iată, a aruncat România în tot felul de coduri colorate în nuanţe stridente.
Şi-ar fi sărutat soţia şi copiii, cei care veneau de la prima oră să-l felicite, după care ar fi plecat spre sediul Comitetului Central al PCR. Îmbrăcat elegant, ar fi fost întâmpinat de mai-marii conducători politici ai ţării, care îi citeau urările, pe rând, în cadru organizat. Uneori, mai veneau şi ambasadori. Se închina o cupă de şampanie, dar Ceauşescu nu bea niciodată. Doar îşi înmuia buzele.
Maestrul Gică Petrescu, la un concert privat, în faţa şefului de stat
Ceauşescu prefera cămăşile
Camil Roguschi, fostul arhitect al statului, povestea că fostul preşedinte nu era foarte pasionat de serbarea propriei zile de naştere. Mult mai valoroase erau considerate cele care-l priveau în calitatea oficială de secretar general al PCR. De aici şi diferenţele uriaşe de fast între sărbătoarea de 23 august şi cea a unei banale zile de 26 ianuarie. Ceea ce nu însemna însă, că Nicolae Ceauşescu putea dribla explozia de cadouri, prin care toată lumea voia să-i arate cât de important este.
Cel mai des primit cadou erau, desigur, florile. Tot în categoria „utilizabile“ mai intrau cărţile sau tablourile. Marea parte a cadourilor primite, în special cele primite de la directori de fabrici, sindicate sau şefi de
