Cimbrul, pe care de regula ar trebui sa-l gasesti doar in bucatarie, folosit in preparatele culinare, are certe calitati terapeutice cunoscute inca din Antichitate.
Astfel, cimbrul rezolva multe probleme de digestie, intareste imunitatea, este energizant, trateaza stresul iar in caz de raceala, este folosit in afectiunile respiratorii.
Cimbrul de cultura si cimbrisorul, cel care se dezvolta in flora spontana, au aceeasi compozitie si aceleasi proprietati curative. Sigur ca ar fi de dorit ca fiecare sa aiba posibilitatea sa-si culeaga singur cimbrisorul din zonele nepoluate in care creste pe suprafete intinse.
Cimbrul pote fi procurat, verde sau uscat, din piata. De asemenea, poate fi gasit la plafaruri, farmacii sau si la alimentara din colt, sub forma de praf, in plicuri mici. Oricum ar fi, cimbrul are o aroma deosebita, inconfundabila, ceea ce confera mancarurilor un gust deosebit.
Cimbrul are in compozitia sa vitamina A, tocoferolul si niacina, dar si minerale, precum zinc, potasiu ori calciu. Thymolul si carvacrolul, doua substante din compozitia cimbrului, au efect antimicrobian, dezinfectant si expectorant, ceea ce-l recomanda in afectiuni respiratorii precum tusea uscata, laringita, bronsita si astmul.
Infuzia, preparatul cel mai la indemana, in caz de raceala, se prepara adaugand o lingurita de planta uscata si maruntita la o cana de apa fierbinte. Se lasa la infuzat, timp de cateva minute, se filtreaza, se indulceste cu miere de albine si se bea cald, cu inghitituri mici si rare pe parcursul a 10, 15 minute. Daca tusea este provocata de un microb, ceaiul de cimbru are calitatea de a-ti curata caile respiratorii.
Infuzia, mai concentrata si preparata in cantitate mai mare, un litru de apa clocotita, poate fi folosita si sub forma de inhalatii, in cazul acelorasi afectiuni dar si impotriva
