Atacul pe fata al fostului premier la adresa lui Crin Antonescu, ascuns sub masca propunerii alegerii candidatului pentru presedintie in cadrul partidului abia in vara lui 2014, in sistem uninominal, pe model american, demonstreaza de fapt de ce Calin Popescu Tariceanu nu a fost in stare sa-i duca pe liberali acolo unde i-a adus deja actualul sef al PNL.
Iesirea fostului prim ministru spune multe si despre ceea ce are nevoie un politician pentru a fi sau deveni un lider autentic si de ce Calin Popescu Tariceanu nu este, cel putin deocamdata, un mare politician.
Asa cum un conducator al unui popor intra in istorie drept un mare lider doar daca reuseste sa schimbe in bine destinul natiunii sale, contribuind decisiv la prosperitatea compatriotilor sai, sau sa tina piept eroic marilor incercari ale istoriei, la fel dimensiunea conducatorului unui partid e data de rezultate pe care formatiunea sa le inregistreaza in timpul mandatului sau.
Dincolo de asta si de cifrele care aici sunt net in favoarea lui Crin Antonescu, lovitura lui Tariceanu tradeaza si un oarecare amatorism, o naivitate vinovata si, nu in ultimul rand, o serie suspecta de asemanari cu atacurile venite din partea lui Traian Basescu si a propagandei sale oficiale sau nu.
Cum altfel ar putea fi privita si judecata propunerea lui Calin Popescu Tariceanu, cand ea vine la doar cateva luni de la ultimul congres PNL si USL in cadrul caruia s-a decis prin votul majoritatii membrilor ca Antonescu sa ramana candidatul USL pentru alegerile prezidentiale din 2014?
Ca modelul si ideea ar fi fost excelente daca am fi trait intr-o cu totul alta paradigma politica e abia cea mai mica problema. Ca iesirea exprima in clar antipatia personala a fostului premier fata de actualul presedinte PNL e iarasi un fleac in economia momentului.
Dincolo si de faptul
