Weekendul a fost unul plin de emoții pentru studentul-doctorand Anca Oltean, care și-a susținut public, în fața unei comisii naționale, teza de doctorat. Studiul a fost axat pe istoria evreilor din România și Ungaria în perioada 1945 și 1953, folosindu-se de lucrări științifice importante, dosare din arhive și interviuri cu supraviețuitorii Holocaustului sau rudele acestora.

Lucrarea „Istoria evreilor din România şi Ungaria (1945-1953) în istoriografia română şi maghiară” l-a avut ca și conducător științific pe prof. univ. dr. Mihai Drecin și a fost evaluată de o comisie formată din președintele prof. univ. dr. Ioan Horga și referenții prof. univ. dr. Liviu Rotmann – Școala Națională de Studii Politice și Administrative din Bucuresti, dr. Lucian Nastasa-Kovacs – Institutul de Istorie Cluj-Napoca, și conf. univ. dr. Gabriel Moisa – Universitatea din Oradea.

Studiul este rezultatul unor cercetări minuțioase (peste o sută de documente găsite în arhive, plus chestionarea supraviețuitorilor Holocaustului sau urmașilor acestora), are 273 de pagini și este strucurată pe patru capitole.

Pentru prezentarea lucrării, studentei-doctorand i-au fost acordate 20 de minue.

a spus Anca Oltean, argumentând una dintre concluziile lucrării.

Inedită a fost comparația celor două situații, modul în care au fost tratați evreii în România și în Ungaria. Conform Ancăi Oltean, în timp ce maghiarii au văzut în intrarea forțelor rusești în țara lor o înfrângere, evreii din Ungaria au perceput acest eveniment ca o eliberare, ceea ce a dus la păstrarea unui oarecare scepticism cu ptrivire la evrei și în perioada comunistă (n.r. o posibilă explicație a derapajelor antisemite ale vecinilor maghiari, derapaje amendate de Occident în zilele noastre).

În România, comuniștii au înființat mai întâi niște structuri pentru a controla minoritățile (atât pe cea evreiască cât și