În tinereţea mea jurnalistică am investigat un caz dramatic petrecut în Drumul Taberei. Un adolescent de 17 ani, licean, nemaiputând suporta torturile la care-l supunea vârstnicul lui bunic, care-l ţinea nemâncat şi-l obliga la o viaţă de ascet, i-a aplicat acestui Hagi Tudose o lovitură mortală de cuţit. Crima era învelită în cearşaful unor circumstanţe duioase prin care opinia publică îşi strecura mila. Mila de puştiul oropsit. Ținându-ne noi după anchetatori şi executând în paralel o investigaţie de gazetari care vor să afle şi să ştie adevărul, am desenat – le reproduc în crochiu aici – două portrete diferite fundamental de cele care alimentau mila sau revolta opiniei publice. Părinţii puştiului muriseră într-un nefericit accident. Rămas în grija bunicului, singur şi el după decesul soţiei, libertăţile minorului de a zburda, preponderent în zona barului, s-au extins iar pasiunile paralele şcolii au devenit dominante. Bătrânul, semiparalizat, reuşea să-i gătească zilnic şi să-i asigure haine şi rechizite şcolare. Bani de distracţie îi dădea într-adevăr cu zgârcenie, cu toate că avea o pensie bunicică. De aici duşmănia crescândă a băiatului care bănuia că ăl bătrân doarme pe o saltea de bani. Buzunărindu-l, după execuţia criminală, a găsit asupra lui 25 de lei, cu care a şi alergat la birt. Procurorii au descoperit şi ei, în saltea, o comoară – numeroase carnete CEC, toate pe numele puştiului care le putea utiliza la maturitate, când bunicul bănuia că nu va mai fi. Zgârcenia bătrânului care asuda chinuit de singurătate şi boală să-şi crească nepotul avea o unică ţintă – chivernisirea loazei cu genă de asasin. Portretele de la început, cele pe care le-am primit mură în gură, înainte de a face propria noastră cercetare, nu se mai nimereau.

Azi, când nu mai am răgaz pentru astfel de anchete şi nici tragere de inimă, lăsând să zburde profesionalismul tagmei