Ideea cu cei 300 de parlamentari mi se pare la fel de inteligenta ca filmul cu cei 300 de spartani. Sau ca versurile manelei: ”Vine Borcea cu spartanii, sa omoare toti dusmanii”. De ce 300 si nu 295? Este numarul mare de parlamentari cea mai mare problema a Romaniei? Daca il reducem o sa fie bine? La fel de bine ca dupa introducerea votului uninominal, alta victorie a gandirii de tip raget: ”Augh!Augh!Augh!”.
Dar de ce sa nu-i reducem de tot? Sa lasam doar treizeci. Sau mai bine trei, ca sa facem o si mai mare economie.
Aceeasi economie, de bani si energie civica, este invocata si in cazul comasarii alegerilor. Cica guvernul nu poate lucra daca sunt alegeri. De aici, doua posibile solutii: ori desfiintam guvernul, ceea ce nu se poate, ori alegerile, cum s-a mai intamplat. Astazi, se vorbeste de comasarea alegerilor europarlamentare cu cele prezidentiale. Poate, maine se va propune sa le comasam si cu cele parlamentare si cu cele locale? Si sa le organizam la 15-20 de ani, ca sa iesim mai ieftin.
Rational vorbind, singurul tip de alegeri la care pot renunta tarile democratice sunt alegerile prezidentiale. Daca romanii chiar vorbesc serios cand se plang de costul alegerilor, ar trebui sa renunte la scrutinul prezidential. Presedintele poate fi ales de Parlament, ca in Germania. Sau poate functiona o monarhie constitutionala, la fel de ieftina dar mult mai eleganta si utila ca imagine, ca in Marea Britanie.
Nu cei care gandesc intoarcerea la sistemul monarhic viseaza cai verzi pe pereti, ci cei care cred ca se poate si economie germana si presedintie franceza si democratie britanica, in aceeasi societate balcanica.
Sursa: DC News
