Sâmbătă seara m-am distrat pe cinste. Şi nu am fost la teatrul de Comedie, ci am urmărit, pe Eurosport, meciul Togo – Algeria de la Cupa Africii, joc găzduit de stadionul „Royal Bafokeng” din Phokeng (Africa de Sud).
Spre final, la 1-0 pentru togolezi, poarta acestora a fost avariată de elanul unui jucător algerian: bara din dreapta portarului s-a rupt la nivelul solului şi s-a înclinat spre peluză. Arbitrul, un drăgălaş din Madagascar (Hamada Nampiandraza), a întrerupt jocul pentru schimbarea sau repararea porţii. Cronometrul arăta minutul 86 şi 44 de secunde.
Aducerea unei porţi noi n-a fost posibilă, întrucât organizatorii sud-africani nu prevăzuseră un aşa pocinog şi nu aveau cheile terenului de antrenament, unde se aflau porţi de rezervă. De aceea, soluţia a fost repararea stâlpului de susţinere al porţii avariate.
Când meciul a fost reluat, întreruperea ajunsese la 15 minute. Drept urmare, era de aşteptat să mai fie de jucat cele 3 minute şi 16 secunde din timpul regulamentar, plus alte 3-4 minute de prelungiri. Toţi ochii erau îndreptaţi către arbitrul de rezervă, cel care – la indicaţiile centralului Nampiandraza – urma să arate tabela cu minutele de prelungire: 3, 4 sau poate chiar 5?
Prima surpriză: minutele de prelungire nu au fost arătate în timpul celor 3 minute şi 16 secunde rămase restante (care rotunjeau cele 90 de minute regulamentare), ci abia după 5 minute şi 20 de secunde.
Bomba era însă alta: tabela mânuită de arbitrul de rezervă arăta 13 minute de prelungiri! Adăugând cele două minute şi patru secunde cu care a fost “umflat” timpul regulamentar de joc (diferenţa dintre 5 minute şi 20 de secunde, cât s-a jucat, şi 3 minute şi 16 secunde, cât trebuia jucat), rezultă un fapt uluitor: meciul Togo – Algeria a fost prelungit cu 15 minute, adică exact cu cât fusese întrerupt pentru repararea porţii! Astfel, în loc de 93, 9