1971 – Se naște Cristian Cioacă. În momentul în care vede lumina zilei, Cioacă îi pune acesteia gând rău, plănuind să o omoare atunci când nu e nimeni de față.

1972 – În primii ani de viață, Cioacă nu plânge deloc. Viitorul polițist preferă să zâmbească arogant și nepăsător, de multe ori cu o țigară în colțul gurii. Cu timpul, părinții încep să-și dea seama că a făcut pe el și că e cazul să-l schimbe atunci când îl văd că rînjește ca un cocalar și refuză să dea declarații.

1973 – Părinții lui Cioacă remarcă un lucru extrem de ciudat: acesta obișnuiește să-și facă nevoile pe el în special între Rucăr și Bran.

1974 – Cioacă deprinde primele obiceiuri de adult. Într-o noapte de august, după ce face pe el, își pune hainele murdare într-un sac și le abandonează într-o râpă din apropiere. Poliția îi le găsește câteva zile mai târziu, dar, în ciuda probelor, Cioacă nu vrea să admită că el e autorul faptei.

1977 – Cioacă refuză inițial să meargă la școală, dar cu timpul își dă seama că prezența la ore poate fi un alibi prețios.

1980 – Compunerea cu titlul ”Crima perfectă”, scrisă de Cioacă, le dă de gândit părinților și învățătoarei, întrucât elevul nu amintește nimic de îndepărtarea petelor de sânge, ceea ce constituie o greșeală elementară.

1988 – Adolescent idealist, Cioacă încă mai crede în crima perfectă. Adevărul e însă că perfecțiunea e în ochii privitorului care anchetează cazul, deoarece, dacă ești de față la crimă și vezi toate ororile alea, numai perfectă nu ți se mai pare.

1989 – Cristian Cioacă, pe atunci elev în ultimul an de liceu, ia parte la evenimentele din decembrie. El anihilează de unul singur mai mulți așa-ziși teroriști, pe care îi tranșează în propria locuință și-i îngroapă într-o pădure din zona Brașovului.

1998 – Cioacă îi vorbește unui prieten despre o obsesie mai veche de-a lui: ”Pentru mine, c