După circoteca din vara trecută, când şi-a pus - nu spunem cine, persoană importantă! - lătrăii să urle pe la UE, că s-au dus dracului democraţia şi statul de drept, după ce, în urma alegerilor din decembrie trecut, alde Barroso şi Reding au băgat de seamă că românii au votat tot aşa, ca la referendum şi că asta e, „guvernatorul” lor trebuie să facă şi pe echidistantul, părea că ţara asta revine la normalitate. Bruxellesul i-a spus acestuia şi le-a spus şi USL-iştilor: coabitaţi! Contrar naturelului său conflict, personajul a înţeles că nu mai e de glumă. De o a treia suspendare nu-l mai scapă nici Dumnezeu din cer. Se căzneşte din răsputeri să joace fasonul responsabilizării, de dragul bietei ţărişoare, dar de umblat cu băţul prin gard, ce-i drept, mai voalat, nu se lasă. În ciuda protocolului semnat cu Ponta, în ciuda imparţialităţii cusute cu aţă albă, toată lumea vede şi simte că bună pace şi conlucrare instituţională, între USL şi personajul duplicitar din deal, nu vor fi. Sorin Frunzăverde, fost comiliton de-a dreapta vaporeanului, deci omul care ştie prea bine de ce vânzări şi potlogării e în stare „Dragă Stolo”, cu smiorcăiala de rigoare şi „Petre, eşti mare!”, a spus-o fără menajamente alaltăieri: suspendaţi-l, cu acest ins nu se poate coabita!

De la instalarea noului guvern Ponta, preşedintele ar vrea să ne arate că s-ar retrage din prim-plan. „Ce griji mai am eu? Grija e la guvern” - hăhăie el cu o veselie cam sterpezită. „Eu vreau să am linişte”, declară între două escapade cu snowmobilul pe Valea Prahovei sau o şedere reconfortantă, pe la Covasna. Mai ţine câte o conferinţă de presă în care îşi ilustrează priceperea în toate cele, mai abitir decât fostul cizmar, sugerând că guvernul trebuie să facă şi să dreagă şi strecurând câte o golănie marca Băsescu: Ce să facă cel de-al doilea (preşedinte), să plimbe cercul nouă luni prin jurul Cotr