Universitatea Cluj, între entuziasmul copiilor şi cruzimea actelor şi a oamenilor mari

Au găsit soluţia. Vor discuta cu ajutorul hârtiilor cu antet. Un cuplu în pragul divorţului comunică prin intermediul avocaţilor. Mai nou şi cabinetul notarial ţine legătura cu soţii ce nu-şi mai găsesc cuvintele potrivite pentru a convieţui. Din structura de rezistenţă lipseşte încrederea, iar relaţia se prăbuşeşte. După luni de aşteptare, întrebări şi suspiciuni, suporterii Universităţii Cluj au apelat la ştampilă şi număr de înregistrare pentru a obţine un răspuns. Asociaţia „Şepcile Roşii 1919" a depus o cerere în virtutea Legii 544/2001, privind accesul la informaţiile publice, prin care solicită Consiliului Local să prezinte contractul de asociere cu Florian Walter şi contractul prin care a fost cedată licenţa de folosire a mărcii Universitatea. În locul responsabilităţii civice şi al bunului simţ a fost nevoie de ultimatumul normelor. Din casa de piatră au mai rămas numai zidurile, oamenii sunt în altă parte.

Clujul şi-a depus candidatura pentru titlul de Capitală Culturală Europeană. E un statut pentru care nu se califică dacă ţinem cont de modul cum este tratată Universitatea Cluj. Cultura nu înseamnă numai piese de teatru şi concerte, e o formă evoluată a educaţiei. Dacă ai cei şapte ani de acasă, nu-l ignori pe cel care suferă, nu te faci că nu ai auzit ce te tot întreabă de opt luni de zile. Şi dacă ar fi un străin, nu un clujean ca şi tine. Nişte funcţionari obscuri conduc astăzi urbea. Nu le reţineţi numele, fiţi siguri că nici istoria nu le va reţine. Conform uzanţelor, Consiliul Local are la dispoziţie 30 de zile pentru a le răspunde fanilor Universităţii. Nu ar fi de mirare dacă se vor prevala de elasticitatea legii sau dacă vor neglija în continuare să-şi ia în serios rolul de apărători ai patrimoniului oraşului. Noi suntem mai vinovaţi