de N. I. DOBRA
27 ianuarie 2013 23:19
11 vizualizari
A-A+
Orice om, când ajunge la o vârstă... rezonabilă, şi cu atât mai mult un creator - fie el compozitor, pictor, literat - îşi priveşte existenţa, încercând să-şi evalueze prezenţa pe Pământ, dacă a făcut mai mult decât umbră. Rodica Braga, în patru decenii de trudă scriitoricească, are ce aduna şi socoti. Nu i-am contabilizat volumele publicate, dar are - numai la mine în bibliotecă - un raft cu cărţile tipărite: proză, poezie, eseu, publicistică. Este ştiut (şi verificat) faptul că scriitoarele ştiu să-şi "gestioneze" mai bine operele decât omologii de sex opus, care se mai lasă pe tânjeală, sperând ca alţii să se ocupe de antologarea scrierilor.
Anul trecut, am semnalat apariţia antologiei de poeme "Vânare de vânt", iar acum ne aflăm în faţa celei intitulate "Visând viaţa" (Editura Tipo Moldova, Iaşi), în colecţia Opera omnia, incluzând prozele scurte din tinereţea autoarei: Sângele alb al pietrelor (1972) şi Eternităţi de-o clipă (1982). Mulţi scriitori, ajunşi la maturitate şi notorietate, îşi repudiază scrierile din anii de început, părându-li-se naive, strângace, artificioase. Rodica Braga priveşte înapoi cu nostalgie şi ţine să ne reamintească debutul său în lumea literară. Adevărul este că ambele volume de schiţe s-au bucurat, la vremea aceea, de aprecieri din partea unuor critici de notorietate. Spre exemplu, despre Sângele alb al pietrelor, Constantin Cubleşan, în Tribuna de la Cluj, scria: "Calităţile prozei din acest volum de debut al Rodicăi Braga ne îndreptăţesc să sperăm într-o evoluţie rapidă şi sigură a sa", iar Dan C. Mihăilescu, în revista Steaua, în 1982, remarca: "Varietatea şi profunzimea zonelor lirice, apetenţa nedisimulată faţă de psihologiile marcate de solitudine sau descurajare, ca şi pentru cele puternice, dar puse înaintea unor dileme de e
