Marc Baiges i-a provocat prima şi ultima fractură lui Leo, pe cînd acesta abia îşi deschidea aripile. Astăzi îl admiră din faţa televizorului pe cel care “rade” record după record
Nu mai sînt nişte pici. Prinseră a se înălţa, alură de viitori bărbaţi. Numa’ unu-i pişpiriu. Şortul îl strînge la subraţ, tricoul îl jenează la glezne. Urcat pe-un ziar, bate-n 148 de centimetri… 13, poate 14 ani. Calendarul arată Făurar, 2001. Balonul poposeşte la cel cu 11 pe spate, undeva, pe extrema dreaptă. Jocul s-a-nchegat de cîteva secunde. Băiatul cu tricou de FC Barcelona scapă mingea în aut. O repunere banală, un tip blonzuliu care decide să trimită o pasă lungă, în adîncime. Atunci are loc ciocnirea. Pişpiriul pune osul. Între piciorul decarului şi minge apare un peroneu. Arbitrul nu dă nimic. Mogîldeaţa simte aşa, ca o pişcătură mai puternică. Dă să se ridice. Nu poate. Prima şi ultima fractură din cariera sa. Prima, care putea fi şi ultima.
Leo contra Messi
Ăl mic se intitulează Lionel Andres Messi. Pe piticul ăsta nu-l ştie nimeni. Mendy e vedeta trupei. Ăl mare e Marc Biages, poreclit… “Leo”. Ebre Escola Esportiva are meci cu varianta kinder a celebrei trupe catalane. Etapa a 27-a, grupa I, Liga Preferente Infantiles. Copiii se trag în poza de grup, cea dinainte de start. Leo, argentinianul, e genunchi lîngă genunchi cu Leo - catalanul. Primul are probleme de sănătate, nu creşte. Barcelonezii au acceptat să-i acopere factura de la farmacie, afacerea s-a iscălit pe un faimos şerveţel. Messi e la al doilea său meci pe pămînt iberic cînd suferă ruptură de peroneu. E dus de urgenţă la spital. Tatăl se ia cu mîinile de cap. Ştie că, în cele mai multe cazuri, asta pune capăt carierei. Una care începuse de 90 de minute. 90 plus cîteva secunde. Baiges află abia în vestiar. “Ce ziceţi că i-am rupt?”, ţipă…
Leziunea e aşa şi aşa. Adică fractura rămîne, dar
