În judeţul nostru trăiesc 17.992 de oameni încadraţi în diverse grade de handicap, care trebuie să facă faţă vieţii din indemnizaţii de maxim 293 lei. Sumele de care aceştia beneficiază lunar nu au mai fost indexate de ani buni, fapt ce îi determină să facă adevărate prestidigitaţii ca să împartă banii acolo unde „arde” mai tare într-un moment sau altul. Am întâlnit persoane cu handicapuri grave, imobilizate la pat, care, din lipsă de bani, îşi pun pamperşii la uscat pe sobă sau folo-sesc pamperşi improvi-zaţi din lână de oaie. Am întâlnit oameni mutilaţi de boli grave care preferă să rabde de foame ca să-şi poată cumpăra, din când în când, vreo pastilă care să le aline durerile insuportabile. Şi exemplele ar putea continua. Supăraţi pe faptul că nimeni nu se gândeşte şi la ei, în condiţiile în care pentru alte categorii de persoane veniturile s-au mărit/ indexat/ majorat, ei au dorit să semnaleze public situaţia în care se află, în speranţa că cineva îşi va apleca urechea şi la durerea lor.

Salariile s-au mărit, pensiile s-au majorat, pensia socială minimă garantată de stat este de 350 de lei în timp ce indemnizaţiile persoanelor cu handicap au rămas la acelaşi nivel din anul 2008. Nemulţumirea acestor oameni este cu atât mai mare cu cât accesul lor la un loc de muncă este, practic, inexistent şi astfel sunt nevoiţi să supravieţuiască din venituri ce nici nu ating suma de 300 de lei! „Pur şi simplu nu înţeleg de ce la noi nu se gândeşte nimeni! Eu am handicap locomotor, nu mă pot deplasa decât cu fotoliul rulant şi am o indemnizaţie corespunzătoare gradului grav, de 293 de lei. Aş vrea să văd şi eu cum s-ar putea descurca cineva cu aceşti bani, o lună întreagă! De noi nu se vorbeşte nicăieri, nu scrie nimeni în niciun ziar de parcă n-am exista! Noi nu putem ieşi în stradă, nu avem sindicat, dar în schimb cică avem drepturi! Indemnizaţii de nici 300