Presa străină, mai ales cea olandeză, mult mai interesată de subiect, citează presa locală, adică cea română, când vorbeşte de cei trei cetăţeni români săltaţi şi acuzaţi de furtul de la Kunsthal, din 16 octombrie trecut. Inclusiv secretarul general al Interpolului, Ronald K. Noble, care s-a declarat încrezător că picturile vor fi găsite, a spus că este un caz foarte sensibil.

Iniţial, la noi, spargerea muzeală din octombrie de la Rotterdam a trecut ca un fapt divers. Atunci încă era numit "unul dintre cele mai importante furturi de artă din Europa" şi paguba era evaluată la vreo 25 de milioane de euro. Tot în octombrie, lista exactă a picturilor furate a fost dată deoparte în favoarea enumerării marilor nume prezente în expoziţia jefuită.

Percepţia s-a schimbat radical când, săptămâna trecută, s-a anunţat că autorii marelui furt sunt români de-ai noştri. Judecătoria Sectorului 5 al Bucureştiului a anunţat că a arestat preventiv trei români acuzaţi că au dat marea spargere, care este deja numită "cel mai mare furt de artă din istoria omenirii", titlu pentru care jafurile de război sau postbelice nazist sau cel sovietic, jefuirea muzeelor din Irak şi chiar retrocedările din România ar putea fi invidioase. Inclusiv preţul vehiculat public al celor 7 picturi furate a urcat ameţitor la 300 de milioane de euro. Toţi cei trei bănuiţi arestaţi, Mihai-Alexandru Bitu, Eugen Darie şi Radu Dogaru, sunt tulceni şi au, mai degrabă, un renume de scandalagii violenţi în zona natală, în domeniul artelor plastice reţinându-se doar o serie de vizite la muzeul ce avea să fie jefuit. Transparenţa, legală sau pe surse a actului de justiţie, relevă însă o evoluţie haotică, aproape penibilă, a situaţiei post-jaf. Neavând un cumpărător sau comanditar, picturile circulă alandala, în căutarea transformării lor în milioanele de euro la care au fost evaluate. O serie de personaje,