Resursele vindecătoare din noi

Boala psihică - însemnând o deturnare a fiinţei de la echilibru, armonie existenţială şi sens - găseşte ameliorare prin intervenţia terapeutică. Pentru ca această intervenţie, ce are în centru pacientul, să aibă succes, într-o societate post-modernă, se încearcă noi abordări medicale prin apelarea în paralel la tradiţiile estice pe lângă decursul normal al terapiilor vestice.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) defineşte astfel sănătatea: „Starea completă de bine fizic, psihic şi social, care este dată nu numai de absenţa bolii sau infirmităţii“. Starea de bine ar trebui să fie completată şi cu un aspect spiritual. Spiritualitatea ar putea fi definită ca o esenţă a fiinţelor umane ca indivizi unici, „ceea ce mă face pe mine să fiu eu şi pe tine sa fii tu”, sursa noastră de energie, speranţă, direcţia şi moţivaţia vieţilor noastre. Identificarea spiritualităţii este o parte a procesului de conturare holistică a persoanelor.

Importanţa spiritualităţii pentru o bună stare de sănătate este din ce în ce mai mult recunoscută pe plan internaţional. Îngrijirea spirituală în practica medicală este un abord interdisciplinar incluzând şi implicând toate disciplinele medicale. Acest abord este bazat pe un model biopsihosocial şi poate fi aplicat tuturor specialităţilor medicale, de la medicina de familie, la cardiologie, chirurgie, ginecologie şi psihiatrie.

Spiritualitatea reprezintă o resursă importantă pentru adaptarea la bolile psihice şi mentale. Practicile spirituale de tipul rugăciunii şi meditaţiei pot creşte efectele intervenţiilor medicale sau chirurgicale prin mobilizarea resurselor noastre interioare. Vindecarea survine mai uşor dacă sunt implicate aspectele spirituale ale persoanei, iar partea psiho-emoţională şi cea fizică nu mai sunt văzute ca entităţi separate. Franco Bonaguidi, în 2010, a găsit supravie