Anii postdecembrişti s-au definit printr-o ambiţie dârză a fiecărui nou regim de a schimba radical legile din învăţământ, un domeniu pe care politicienii îşi permit să-l flocăiască după cum au chef, spre deosebire de Economie, în stare să le ardă una cu poşeta.

Moment al Învăţământului, Bacalaureatul s-a schimbat şi el de la un regim la altul. Nu e o noutate strict postdecembristă.

În 1948, un nou regim – cel de democraţie populară – punea pe elevi în faţa unui Bacalaureat de tip nou. „Scânteia“ din 4 iulie 1948 tipăreşte reportajul „Vizitând câteva centre de Bacalaureat“, cu subtitlul „Aspecte de la un examen de Bacalaureat care nu mai seamănă cu cele din trecut“. Rândurile introductive fixează noul context social-politic în care se desfăşoară Bacalaureatul din 1948: „Examenul de bacalaureat, care are loc acum în toată ţara este ultimul care se dă înainte de reforma structurală a Învăţământului Public şi primul de la proclamarea Republicii Populare Române.

Ceea ce am putut constata, asistând la câteva centre de examinare, din observaţiile şi discuţiile cu unii candidaţi, este că acest examen de bacalaureat a avut un caracter nou, cu toate că actualii candidaţi sunt produsul şcolii vechi.

Acest caracter nou s-a putut observa în primul rând din felul cum marea majoritae a profesorilor din comisii au ştiut să pună întrebările – insistând asupra problemelor principiale, a chestiunilor legate de lupta poporului nostru şi a clasei muncitoare pentru libertate, independenţă naţională şi o viaţă mai bună. Acest caracter nou s-a mai observat şi din preocuparea profesorilor de a face o legătură, de care nici vorbă nu era la vechile examene, între obiectul de studiu respectiv şi viaţa reală. Acest caracter nou este imprimat şi de spiritul nou în care s-a observat a fi orientaţi o mare parte a candidaţilor, care se vede că sunt preocupaţi de transf