Revista “Historia”, coordonata de Ion Cristoiu, a scos un numar special, foarte interesant, in care a strans o parte dintre cele mai abjecte productii literare (eseuri, proza, poezii, caricaturi) ale perioadei proletcultiste. Asa cum insusi directorul revistei spune in articolul de fond, e vorba despre “transpunerea in literatura si in viata a uneia dintre cele mai absurde teze ale perioadei staliniste din Istoria comunismului romanesc: Lupta de clasa se ascute pe masura inaintarii spre socialism”.

“M-am straduit sa descopar – scrie Ion Cristoiu – dincolo de scheme artificiale, de cliseele stridente, de caravanele de vorbe goale, un pasaj, un rand macar de creatie autentica(…) N-am intalnit nici macar un rand de proza, de poezie, nici macar un strop de arta plastica, prin care creatia dedicata dusmanului de clasa sa reziste in posteritate. (…) Autori de carti, invatati la scoala din vremea respectiva, trecuti in manuale, unii binecuvantati cu premii, au disparut in posteritate ca si cand n-ar fi fost. Din nenorocire – asa cum se vede din Procesul sabotorilor si diversionistilor de la Canalul Dunare-Marea Neagra, soldat cu cinci condamnari la moarte-, teza s-a aplicat nu numai la fictiune, dar si la realitate.

In numele luptei de clasa care se ascute zi de zi si ceas de ceas, anii stalinismului romanesc au ramas in Istorie prin abuzuri greu de conceput nu numai din perspectiva democratica, dar chiar si din perspectiva comunista: grave incalcari ale legilor adoptate chiar de regimul in vigoare, anchete si arestari abuzive, condamnari ale unor nevinovati la moarte sau la munca silnica pe viata. Ca sute, mii de texte au murit inainte de a se naste nu e cine stie ce nenorocire. Ca sute, mii de oameni au murit sau au facut puscarie – asta, da, e o nenorocire.”

Selectia de texte din Historia-Special, de care vorbeste si Ion Cristoiu in cuvantul sau intro