Pornim din Baia Mare spre Tautii Magheraus, declarat oras in 2004. Oprim la iesirea din Tautii Magheraus spre satelitul multisecular minieresc Baita, atestata documentar la 1329, dupa unii insa anterior, pe la 1280, admirand varful Iricau (636 m) deasupra caruia planeaza un bizar nor ca un zeppelin imens, sau ca un OZN.
Nu ratam nici dragul nostru Tighier (475 m) , abruptul sau V-SV cu gorunet, vii, casute si colibe traditionale pentru apaza lor si a ghistinisurilor din apropiere. Oprim intrand in Baita, pentru a savura lumea de poveste hibernala din flancul drept geografic al vaii Baita, cu vechi case si gospodarii minieresti, liziera de goruni si castani comestibili, soarele bronz-aurindu-le cresteturile.
Tot mai rarele case traditionale
O prima biserica pe stanga drumului, mai apoi stravechiul centru comercial si impunatoarea biserica ridicata de prosperii concesionari ai zonelor aurifere. Deasupra ei Calvaria, capela la care ajunge suind alert poteca croita de enoriasi ca o veritabila Via Dolorosa pe aglomeratele vulcanice de tip brecii, cu o custura stancoasa superioaa si mici caverne brun-roscate.
Tinem asfaltul in sus, urmarind astfel valea Baita inspre amonte . Casele si gospodariile mineresti traditionale alterneaza cu cele mai noi, prospere , si apoi cu casele de vacanta ingenios amplasate sub liziera fagetului in modesta lunca a vaii Baita in care mai pot fi admirate tot mai rarele casoaie pastorale, suri, fanare, grajduri si colibe din barne de lemn.
E superba panorama la iesirea din Baita spre Ulmoasa, gura vaii Limpedea si a vaii Tiuzosa in zona Lomas, deoarece dealurile nordice impadurite se suprapun in succesive planuri, tot mai inalte, la un moment dat vazandu-se Dealul Ulmu (802 m) si doar partial varful Pietroasa (1200 m) si Tiganul, toate drapate de pufoasa chiciura alb-argintie, straluci
