Intre elevii profesorului Titu Maiorescu, recrutati din districte (judete) pe baza concursului, organizat la finele lui decembrie 1863, era si diaconul Ion Creanga.
Absolvise in vara anului 1859 cursul inferior (clasele I-IV) de la Seminarul Veniamin Costache (clasa I socotindu-i-se aceea de la scoala Catihetilor din Falticeni).
A doua zi de Craciun 1859 (26 decembrie), fusese miruit diacon in biserica Sfanta Paraschiva din Targul Frumos, gasind slujba la biserica Sfanta Treime din Nicolina (mai 1860), de unde trecuse la Barboi (mai 1863) si apoi s-a mutat la Golia.
Socotind ca avea inclinatii spre profesorat, s-a inscris la scoala cea noua inceputa la 8 ianuarie 1864 si, vreme de doi ani, diaconul, preparand extern, in antireu de siac si potcapul pe o ureche, avea sa masoare lungimea Ulitei Mari.
Trecea voios prin poarta de sub marele turn cu ceas ce pazea asezarea manastirii Trei Ierarhi cu alura de cetate si schimba blagoslovenii si plecaciuni cu precuviosii intalniti in cale.
Era un barbat inalt, spatos, voinic, cu fata rotunda si blanda, ochii mari si albastri cu privirea limpede si isteata, fruntea boltita, barba blonda deschisa, alburie ca matasea porumbului cand da in spic. Miscand iute ciubotele intra in casoaia Scolii Primare - fostul palat cu sala gotica a lui Vasile Lupu.
Alteori intra vizavi, in cladirea cu etaj a Institutului Pedagogic, de la dreapta portii. Acolo dimineata intre orele 7.30 si 8.30 preparanzii invatau Pedagogia in zilele de post si Gramatica romana plus Metodica, in cele de frupt, cu profesorul Titu Maiorescu.
Scoala Primara se adapostea in cladirea salii gotice unde functiona clasa I sectiunea a II-a, intr-o incapere lipita de ea spre strada aflandu-se clasa a IV-a. Intrarea in cele doua sali se facea pe un cerdac croit de-a lungul lor catre nord. Lipit
