Liderul comunităţii evreieşti din Mureş, Vasile Dub, este de părere că ororile Holocaustului riscă să se repete, evident în alte forme decât cele din anii 1940, în cazul în care generaţiile actuale şi mai ales cele viitoare nu vor cunoaşte cu adevărat ce s-a întâmplat în temutele lagăre de exterminare naziste. Care este mesajul lui Vasile Dub cu ocazia datei de 27 ianuarie, proclamată drept Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, vă invităm să aflaţi în interviul următor.
Reporter: Care este în prezent situaţia din punct de vedere numeric a comunităţii evreieşti din Târgu-Mureş?
Vasile Dub: Nu putem fi optimişti din acest punct de vedere. Din 98 de evrei în sens religios, adică cel puţin mama evreică, peste 60% au peste 65 de ani. Făcând o mică aritmetică, din păcate în fiecare an avem decese şi numărul evreilor va scădea. Din păcate, aceasta e realitatea, iar în judeţ, în oraşele mai mici gen Luduş, Reghin, Sighişoara, nu mai sunt evrei. Dacă nu se întâmplă minuni, cum de atâtea ori noi sperăm că se va întâmpla, acesta este mersul firesc al unei comunităţi în care tinerii nu mai există. Nu mai sunt nunţi evreieşti, nu se mai nasc copii din căsătorii evreieşti…
Reporter: Ce înseamnă pentru dumneavoastră Holocaustul?
Vasile Dub: M-am născut în 1947. Părinţii mei în două forme foarte interesante au supravieţuit. Niciunul din ei n-a fost în lagăr, tatăl meu a fost în detaşamentele de muncă forţată unde procentul de supravieţuire diferea de faptul că acestea erau în zona frontului sau lângă front. Din fericire, tatăl meu a fost lângă front. Şi aşa a fost cumplit prin ce a trecut acolo. Totul depindea de ce noroc ai, de cine era comandant: dacă acesta era un antisemit, el făcea ca viaţa oamenilor să fie un iad. Dacă era un tip mai normal, de exemplu învăţător în rezervă, atunci da, puteai să speri că vei supravieţui.
Rep
