La începutul anilor ’70, Nicolae Ceauşescu a început să bată la uşile marilor trusturi financiare din lumea capitalistă, în căutarea resurselor pentru dezvoltarea industriei. Bancherii nu au fost aşa amabili cu liderul român precum politicienii occidentali.

Din cauza frecventelor neînţelegeri cu sovieticii, Ceauşescu şi-a dat seama că politica României de independenţă în cadrul „lagărului socialist“ nu putea avea succes fără o economie consolidată. Tocmai de aceea, liderul partidului a accentuat în Raportul Comitetului Central citit la Congresul al X-lea al PCR (6-12 august 1969) necesitatea dezvoltării economice. Rolul fundamental al politicii PCR, afirma Ceauşescu, era crearea „societăţii socialiste multilateral dezvoltate“, superioare societăţii capitaliste din toate punctele de vedere.

Întinerirea echipei economice a guvernului

Ceauşescu a schimbat garnitura din fruntea economiei imediat după Congresul al X-lea. A căutat să dea un „suflu“ tânăr domeniului şi să cunoască în detaliu cum funcţiona lumea capitalistă din punct de vedere financiar. La Ministerul de Finanţe a fost adus economistul Florea Dumitrescu. Acesta îşi făcuse studiile la Liceul comercial din Turnu Măgurele (1943-1946) şi apoi la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Finanţe-Credit (1946-1949). După absolvirea facultăţii, Dumitrescu lucrase în diverse posturi economice din provincie şi din Bucureşti, ajungând în cele din urmă să activeze în aparatul Comitetului Central. Nu-şi construise cariera neapărat pe criterii politice. Devenise membru de partid abia în anul 1962, la 35 de ani .

Florea Dumitrescu îşi aminteşte că imediat după investire a fost chemat de Nicolae Ceauşescu, cu rugămintea de a studia posibilităţile economiei româneşti de a concura statele capitaliste. Primul impuls al noului ministru de Finanţe a fost să apeleze la Uniunea Sovietică. F