La mijlocul lui ianuarie, la Vadul Crişului, într-o bisericuţă veche s-a realizat în premieră în România, o expoziţie de artă modernă, cu lucrări ale unor artişti din mai multe ţări.

S-a dus zvonul până departe. Mai întâi a fost un murmur colectiv pentru că oamenii nu ştiau despre ce e vorba. Apoi au început să zbârnâie telefoanele. Ce faci acolo, părinte? Aşa ceva nu e permis, nu s-a mai întâmplat şi nu se cade! Apoi s-au pornit femeile, au fost şi certuri. Duminică, în momentul în care au intrat la liturghie, pe pereţii bisericii lor micuţe au găsit tablouri cu oameni la fel ca ei, ca şi copiii lor, în alb şi negru, zâmbeau obişnuit şi paşnic de printre sfinţi. Îmbrăcaţi cu haine de toate zilele, stând pe scaun, mergând pe stradă sau aşteptând ceva lângă sârma cu rufe. Pe tavan, bucăţi de cer şi-un munte în creion, copleşea bolta. Ce era asta? Lumea noastră. A răspuns preotul, iar duminica aceea n-a mai fost ca nicio alta.

“Dragă redacţie, vă scriu ca să vă povestesc ce s-a întâmplat săptămâna aceasta la Vadul Crişului. Să ştiţi direct de la mine, cum stau lucrurile cu adevărat. Acolo este o biserică micuţă, mult mai mică decât Domul din Milano sau alte catedrale ale lumii. Dar ne-a plăcut. Şi ne-am hotârât să o alegem anume, pentru că Arta, ca şi Dumnezeu, nu intră doar în case mari sau în catedrale. Intră peste tot unde sunt oameni care s-o înţeleagă. Am adunat lucrări ale unor artişti străini şi români. Apoi am primit acordul părintelui Vasile din Vadul Crişului. Expoziţia se numeste Proto-Art Proto-Gallery pentru că se poate spune că, în general, biserica este prima galerie de artă contemporană, şi dacă ne gândim doar la Capela Sixtina a lui Michelangelo sau la tot ce a însemnat Renaştere”, povesteşte Alina Staicu, organizatorul expoziţiei.

Când a intrat primul ţăran în timp ce montau lucrările pe pereţii albi ai bisericii şi l-au văzut