Maladia Alzheimer este considerată cea mai importantă boală degenerativă a sistemului nervos, instalându-se gradat şi provocând lent moartea neuronală. Cauzele sunt în mare parte încă necunoscute, diagnosticul bolii excluzând alţi factori etiologici.
Actualmente termenul de boală Alzheimer se referă la demenţele progresive care apar în perioada târzie a vârstei mijlocii, dar înaintea perioadei senile. Este cea mai frecventă cauză de demenţă a vârstnicilor, determinând grave probleme bolnavilor, aceştia devenind total handicapaţi.
Boala poate apărea extrem de rar la tineri şi rar la vârsta mijlocie, după care frecvenţa creşte, apărând la 47% din cei trecuţi de 85 de ani. Este total incorect să se considere că îmbătrânirea este însoţită inevitabil de această boală, mulţi oameni vârstnici rămânând fără diminuări ale funcţiilor mintale în a noua şi a zecea decadă de viaţă. Predispoziţia genetică este o realitate în circa 20% din cazuri.
Clinic debutul bolii este lent, cele mai frecvente manifestări fiind tulburările de memorie pentru evenimentele recente. Pot apărea şi alte simptome, cum sunt depresia, anxietatea cu tendinţa de autoizolare, manifestări comportamentale imprevizibile, iluzii şi halucinaţii. Evoluţia poate dura 10 ani sau chiar mai mult. Diagnosticul sigur de boală se poate stabili numai după autopsie, dar totuşi unele explorări paraclinice pot sugera existenţa bolii. În stadiul terminal decesul apare ca urmare a bolilor intercurente.
Atenţie! Boala trebuie diferenţiată de alte afecţiuni care determină demenţe, cum ar fi hematomul subdural cronic sau unele tumori frontale cu creştere lentă, boli care se pot evidenţia prin explorări paraclinice uzuale. Mai există şi alte afecţiuni care pot mima demenţa, cum ar fi unele boli hepatice, deficitul de vitamină B12, hipotiroidismul, intoxicaţia medicamentoasă cronică cu sedative la vârs
