Zgâlţâit de colegi să se trezească, întrucât are toate şansele să devină preşedinte cu vreo şapte luni mai devreme decât îşi propusese, Crin Antonescu a bâguit ceva neinteligibil şi a plecat, ca un somnambul, spre Băneasa. Odată ajuns acolo, a fost mai întâi bine spălat pe ochi, înainte de a intra la machiaj şi în platoul de emisie, după care Gâdea şi-a luat limba aia de duminică şi a început să-l tămâieze, ca pe un fost viitor preşedinte ce se afla. Din buncărul de la Corbeanca, Dan Voiculescu a privit atent emisiunea şi la final a sunat la Antene şi a decretat: „Ăsta nu-i bun de preşedinte! Îi lipseşte ceva!”.

Speriaţi de brusca schimbare de sentimente a patronului, ciuvicii au tremurat de spaimă şi s-au întrebat de ce naiba au mai fost nevoiţi să facă atâta lucru mecanic pupându-l în fund pe Antonescu ani de zile, când uite, acuma mogulul îl schimbă ca pe şosete sau, mă rog, ca pe fotoliul de senator. Dar cu glas tare n-au îndrăznit decât să îngâne, firav: „Ce-i lipseşte, inegalabile stăpân?”. „Chelia, idioţilor!”, a tunat Voiculescu. „Doar nu vă închipuiţi c-o să-i putem păcăli pe Merkel, Barosso, pe Reding sau pe greţoşii ăia de la FMI cu un preşedinte care n-are chelie. Ăştia-s obişnuiţi cu un preşedinte chelios! Să i se transmită lui Crin să-şi lase chelie, dacă vrea să mai pupe Cotrocenii! Dacă nu, îi pupă-n pliante turistice!”.

Când a aflat de porunca atotputernicului Felix, Crin a intrat în panică şi a fost cuprins de depresie. Pentru moment i-a venit să renunţe la tot şi să se întoarcă în satul lui de lipoveni, unde să doarmă fericit, până la adânci bătrâneţi şi asta chiar fără să mai aibă nevoie de votcă. Dar ispita a fost mai puternică. Ah, ce lună petrecuse el la Cotroceni, astă-vară, ce amintiri plăcute, ce pat cu baldachin, ce perne moi, ce cearşafuri fine, ce discursuri sforăitoare, seară de seară la orele nouăsprezece trecute fix… Aşa