Spre nedumerirea mea, constat că nimeni nu a observat până acum o aparentă coincidenţă. Călin Popescu Tăriceanu a deschis o noăa linie de atac, diferită de cea a lui Chiliman, dar având ca punct de plecare aceeaşi rampă a Sectorului 1. Locaţia aleasă de fostul premier şi presedinte PNL a fost unul dintre sediile PNL Sector 1, cel din strada Finlanda. Deşi Chiliman l-a atacat pe Antonescu pe trei-patru teme total diferite dar nu şi opuse temei alese de Tăriceanu, operaţiile desfăşurate de cei doi pucişti sunt concertate. Chiliman şi Tăriceanu vizează, practic, acelaşi lucru. Decapitarea conducerii PNL. Chiar dacă sau tocmai fiindcă ei lovesc din direcţii diferite.

Călin Popescu Tăriceanu, un politician liberal printre cei mai redutabili, cu un palmares excepţional, preşedinte PNL şi premier performant, care a rezistat perioadei de ascensiune a lui Traian Băsescu, aflându-se practic în război cu acesta, a declanşat din sediul Finlanda al PNL Sector 1 Bucureşti un atac pe cât de dur, pe atât de surprinzător împotriva lui Crin Antonescu. Fără a-l identifica pe preşedintele PNL şi candidatul USL la cea mai înaltă funcţie în stat cu întreg partidul, pot afirma, fără nicio teamă că aş comite o eroare, faptul că modul în care a fost construit discursul lui Tăriceanu reprezintă o provocare pentru întregul partid şi chiar pentru USL. În esenţă, pentru cine încă nu este pus în temă, Tăriceanu, fără a contesta şansele reale ale lui Antonescu de a-şi recâştiga la Congresul din februarie funcţia de preşedinte PNL, pune în discuţie, într-un mod şocant, chiar scandalos, calitatea acestuia de candidat la preşedinţia României.

Este o lovitură sub centură. Dacă Tăriceanu îşi va găsi suficienţi adepţi – eu unul mă îndoiesc de acest lucru – ar fi si o lovitură năprasnică, cu consecinţe pe cât de previzibile, pe atât de nefaste pentru liberali. Să ne imaginăm că s-ar