Intervenţia militară franceză din Mali marchează astăzi o etapă importantă, cu multe valenţe simbolice, prin luarea sub control a oraşului Tombuktu din nordul ţării. Deşi Franţa continuă să fie singură pe teren, cu excepţia cîtorva sute de soldaţi malieni, ofensiva ei lansată pe 10 ianuarie şi-a atins cu succes primele obiective. In momentul în care s-au văzut obligaţi să fugă din Tombuktu, miliţiile islamiste au mai comis un act odios de natură să le pună în evidenţă şi mai bine ideologia: au dat foc unei biblioteci cu manuscrise de o mare valoare, unele dintre ele datînd din secolul al XIII-lea. In cele nouă luni cît au controlat acest important oraş din nordul statului Mali, oraş pe care UNESCO l-a pus pe lista patrimoniului mondial al umanităţii, islamiştii au mai distrus cîteva monumente, mai precis cîteva mausolee sufiste pe care le considerau drept contrare unor precepte ale Coranului. Lumea civilizată ar fi avut motive să intervină în Mali pentru a-i alunga pe islamişti doar şi în urma acestor acte de barbarie. Pericolul pe care îl reprezintă ei este însă mult mai mare, deşi Europa pare să fi avut nevoie de ceva timp pentru a înţelege acest lucru. Intr-un editorial publicat de ziarul Le Figaro (ziar de opoziţie în Franţa) putem citi o analiză interesantă a operaţiunii “Serval”, cum se numeşte intervenţia franceză în Mali. Le Figaro are cuvinte de laudă pentru rapiditatea cu care a acţionat Franţa, la început pentru a opri ofensiva djihadistă spre capitala statului Mali, Bamako, şi mai apoi pentru a-i alung pe islamişti din oraşele cucerite în partea de nord a ţării, printre care Gao şi Tombuktu. Le Figaro avertizează însă că greul de-abea acum începe. Ar fi prematur deci ca trupele franceze şi maliene să strige “victorie” în condiţiile în care, de fapt, inamicul nu a opus rezistenţă ci a preferat să fugă din faţa unei forţe superioare. Chiar şi ministrul fra