Soarta locotenentului Gheorghe Alexandru, figură emblematică a protestului din Piaţa Universităţii din iarna crâncenă a luptei împotriva regimului Băsescu, continuă să rămână dramatică. În una din acele nopţi geroase, tânărul locotenent, îmbrăcat în uniformă, s-a alăturat bucureştenilor revoltaţi, la fel ca cei mai mulţi cetăţeni ai ţării, devenind instantaneu un simbol al mişcării civice pentru schimbări radicale în societatea românească opresată. Venea din interiorul unui grup ofiţeresc care nu făcea politică, dar se simţea, la rândul său, opresat şi umilit de un regim arbitrar şi abuziv. Protestul său a devenit celebru, a trecut graniţele ţării şi a determinat redeşteptarea a milioane de conştiinţe româneşti.

Este, însă, bine cunoscut faptul că s-a pus imediat în mişcare un mecanism infernal de represiune, actul onorant de curaj al tânărului ofiţer fiind repudiat de conducerea Ministerului Apărării, care l-a acuzat de fapte grave, discreditându-l public prin atribuirea unor planuri de răzmeriţă şi de lovitură militară anticonstituţională, puse în seama sa.

În pofida susţinerii publice şi a atenţiei televiziunilor, locotenentul Alexandru Gheorghe este judecat de un consiliu la Flotila 71 Aeriană. Verdictul era previzibil, astfel că, pe 22 februarie 2012, ministrul Apărării Naţionale în funcţie, Gabriel Oprea, semnează ordinul de trecere în rezervă a ofiţerului.

A trecut, iată, un an de când Alexandru Gheorghe îşi caută dreptatea. Printr-o acţiune în instanţă el cere desfiinţarea ordinului ministrului Apărării care, în opinia sa şi a avocatului său, a avut vicii de fond şi de procedură. De altminteri, felul în care a fost abordat cazul locotenentului încalcă hotărâri ale CEDO care prevăd că orice persoană are dreptul la libertatea de opinie, fără amestecul autorităţilor publice. Hotărârile CEDO nu se opresc la porţile cazărmilor, iar ce