Îmi amintesc că era o vreme în care ziarele şi revistele publicau asememea clasamente, iar publicul chiar era atent. Acum, mai puţin. Însă asta nu mă împiedică să speculez. Sigur, plecat fiind din ţară, eu nu am acces la tot ce publică editurile din România. Încă nu am citit, spre exemplu, "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste", a lui Andrei Pleşu, care a fost deja, din câte înţeleg, declarată cartea anului de către Uniunea Scriitorilor. Nu am citit nici cartea lui Lucia Boia, "De ce este România altfel?". Îmi recunosc limitele. Aşa încât voi spune doar atât: pentru mine, cartea anului 2012 a fost "Lumea secretă a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete", a lui Vladimir Tismăneanu.
Motivul este simplu: cartea lui Tismăneanu este mai mult decât o biografie a elitei din cartierul Primăverii. Este o lucrare ce ne pune în faţa unei întrebări fundamentale pentru relaţia dintre Cetăţean şi Stat - Poate exista un regim legitim în condiţiile în care cetăţenii nu ştiu cine sunt cei care îi guvernează?
Regimul comunist a fost analizat, de specialişti, ca un "sistem". Au fost scrise nenumărate lucrări despre "ideologia" regimurilor totalitare. Acestea au fost tratate şi în manieră comparată. Una dintre cele mai noi lucrări de acest gen, cu recenzii excelente, a fost publicată în Septembrie 2012, tot de profesorul Tismăneanu - "The Devil in History. Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012).
Însă "Lumea secretă a nomenclaturii" este altceva. Dar mai întâi să vă spun o mică istorie. Cred că eram prin clasa a XI-a când am ajuns, la un moment dat, prin marginea cartierului Primăverii. Eram elev la liceul "C.A. Rosetti", din cartierul Floreasca, destul de aproape. Cum şi şcoala generală am făcut-o tot la "Rosetti", văzusem cum, de-a lungul anilor, Ceauşescu îşi extinsese, gradual, "zona inter
