Ceea ce, la prima vedere, pare a fi degringolada din interiorul Uniunii Social Liberale în general, şi cea din Partidul Naţional Liberal în particular – sau cel puţin aşa este zugrăvită, acum, prin culorile presei centrale, în special – nu trebuie să păcălească pe nimeni. Nici micile contre Ponta-Antonescu, directe sau prin interpuşi, nici ceea ce pare a fi marea vânzoleală din interiorul PNL, nici măcar demisia conservatorului Dan Voiculescu din Senat, nu sunt altceva decât mici acte în cadrul aceleiaşi regii, în care rolurile se joacă mai ceva decât într-un film prost, toate conducând către acelaşi rezultat: reconstruirea partidului-stat al social-democraţilor lui Victor Ponta.
Un fel de Românie a lui Adrian Năstase din anii 2000-2004, dar cu o floare la butonieră ceva mai atractivă pentru privitorul neavizat, respectiv Partidul Naţional Liberal.
Să le luăm pe rând, şi să ne referim, în primul rând, la ceea ce se întâmplă în PNL. Am mai scris, recent, pe această temă, susţinând că trebuie să fii copil dacă îţi închipui că aripa „liberalilor adevăraţi”, reprezentată de Călin Popescu Tăriceanu şi de Andrei Chiliman, are, în acest moment, vreo şansă să-şi impună punctul de vedere printre colegii de partid. Niciun congres, fie el de alegeri, fie el pentru desemnarea oficială a candidatului partidului la preşedinţia ţării, nu va produce, acum, vreo răsturnare spectaculoasă de situaţie.
Celor neavizaţi le-a scăpat, probabil, declaraţia lui Crin Antonescu, chiar fiind ea făcută la nervi, conform căreia unul dintre susţinătorii săi fideli pentru a candida, din partea Uniunii Social Liberale, pentru Cotroceni, este nimeni altul decât secretarul general al Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea. Nu, nu este nimic nelalocul lui în această afirmaţie!
Este evident că Partidul Social Democrat are nevoie de Crin Antonescu precum de aer. Nici că se
