Declaraţiile lui Victor Ponta de vineri privind susţinerea explorării gazelor de şist în România au surprins, cu atât mai mult cu cât Ponta a impus, în luna mai anul trecut, un moratoriu asupra explorării gazelor de şist şi a făcut din concesiunile acordate Chevron unul dintre motivele pentru demiterea Guvernului Ungureanu. Printre posibilele explicaţii ale voltei spectaculoase a lui Ponta s-ar putea număra un contract semnat cu o zi înainte la Davos, precum şi rapoartele despre starea precară a Gazprom.
Compania naţională ucraineană de gaz, Naftogaz, a semnat joia trecută un contract în valoare de 10 miliarde dolari cu Royal Dutch Shel pentru exploatarea gazelor de sist din Ucraina. Ceremonia de semnare s-a desfăşurat la Davos, în marja Forumului Economic Mondial, şi a avut loc sub patronajul preşedintelui ucrainean, Viktor Ianukovici. Obiectivul contractului este, desigur, ca pe termen mediu şi lung Ucraina să uşureze dependenţa de gazul rusesc şi de Gazprom, ceea ce nu a fost de natură să-i facă pe ruşi fericiţi. Drept pentru care, două zile mai târziu, sâmbătă, Gazprom a trimis Ucrainei o factură pentru gazul consumat în 2012 de nu mai puţin de 7 miliarde dolari.
La Kiev, guvernul a luat foc pentru că, susţine prim-ministrul Mikola Azarov, Ucraina a plătit toate cele 33 de miliarde metri cubi de gaz pe care le-a consumat în 2012, şi încă la un preţ de 430 de dolari pe mia de metri cubi, peste preţul pieţei. Azarov are dreptate, dar, din păcate pentru Ucraina, Kievul a contractat 42 miliarde de metri cubi din care este obligat să plătească - în virtutea unei clauze numite take-or-pay - cel puţin 80% din valoarea gazului contractat, fie că îl consumă sau nu. 33 de miliarde metri cubi reprezintă acest minim, dar Gazprom susţine că a livrat gaze şi unor companii private şi a umflat nota de plată pentru Naftogaz la maximum. Dacă nu plăteşte,
