Nu de puţine ori un om de afaceri este pus în faţa situaţiei în care trebuie să încheie un business cu un partener despre care ştie că nu are cele mai bune referinţe. Poate avea în spate contracte neonorate, pot circula diferite zvonuri despre caracterul său sau se poate afla pe o "listă neagră" a celor cu care este mai bine să nu faci afaceri. Deşi automat se instalează prudenţa şi situaţia sau contractul este întors pe toate părţile, este posibil ca perioada de criză în care banii şi contractele sunt tot mai puţine să îi facă pe manageri să închidă ochii când întâlnesc astfel de parteneri?
Criza a schimbat puţin percepţia asupra oamenilor care au referinţe proaste, în sensul că o reputaţie negativă nu înseamnă neapărat că tot businessul pe care îl face respectiva persoană este sortit eşecului.
"Reputaţia este relativă. Ştiu atâţia oameni cu reputaţie proastă care fac afaceri de multe milioane. Adică cineva face afaceri cu ei. Cine? Alţii ca ei, probabil, pentru că lumea e mai plină de oameni cu reputaţie proastă decât cu reputaţie bună", spune un director dintr-o companie de bunuri de larg consum. Pe de altă parte, el susţine că nu este adeptul judecăţilor negative făcute de altii câtă vreme nu a ajuns să cunoască persoana respectivă.
"Am văzut atâtea cazuri în care şefii îi judecă pe angajaţi după spusele altora fără să aibă minima curiozitate de a avea o discuţie de cinci minute cu persoana respectivă. Poţi afla multe despre persoana respectivă în cele cinci minute", mai spune el.
Etica în afaceri, rezultatele foarte bune în plan profesional, relaţia cu clienţii şi cu angajaţii, dar şi relaţionarea de-a lungul timpului cu clienţii - acestea sunt doar câteva dintre ingredientele construirii unei bune reputaţii de manager. Însă teoria despre etica în afaceri nu îşi găseşte tot timpul aplicabil
