Summary„O viaţă fără dragoste este asemenea unui an fără primăvară!”, aşa spunea gigantul Octavian Paler. Să luăm aminte şi să renunţăm, puţin câte puţin, la ura care pare să ne unească într-un trist fel zilele acestea. Trăim într-o lume pragmatică, iar noi, oamenii, prin tot ceea ce facem avem un scop concret, vrem să realizăm lucruri palpabile, urmărim o ţintă destul de precisă. În drumul nostru spre realizarea unor lucruri strict pragmatice, ajungem să ne călcăm în picioare unii pe alţii, uităm de foarte multe ori că invidia, ura nu sunt bune, uităm să ne bucurăm de ce este frumos, uităm să ne iubim semenii, patria şi lumea. Ce e mai uşor decât să îţi vorbeşti semenii de rău, căci ura este acaparatoare. Nu mai simţim compasiune, căci pare a fi mai uşor să arunci invective către ceilalţi. Mulţi dintre noi uităm să ne bucurăm de lucrurile simple, de peisaje, de soare, de oamenii dragi, de locurile frumoase în care vieţuim. Trebuie să ne bucurăm de pasărea care cântă, de raza soarelui care ne mângâie dimineaţa faţa, de lucrurile bune care ni se întâmplă sau de oamenii care ne încântă. Să nu lăsăm zilele să treacă fără să ne bucurăm că suntem în viaţă. Să iubim! Relaţiile interumane nu mai sunt ce au fost, cu greu te mai ajută semenii. Cultura nu mai este ce a fost, tânăra generaţie nu mai învaţă, nu mai pune preţ pe cultură. Când moralitatea vieţii personale şi publice are un preţ din ce în ce mai mic, omul decade. Ar trebui, cu toţii, să cultivăm conştiinţa unui sens al vieţii care trece dincolo de supravieţuire şi simpla vieţuire. Omul credincios, cel care crede cu tărie în Dumnezeu, acela are parte de mai puţine derapaje şi dezechilibre sufleteşti. Omul credincios este mult mai puternic în faţa stresurilor vieţii, mai răbdător, mai îngăduitor, face faţă mai bine unor încercări. Credeţi în bunul Dumnezeu, iubiţi-L pe Dumnezeu, la El este salvarea!