Croaţia - Slovenia 31-26 (14-13)
„Palau Saint Jordi” din Barcelona. Spectatori, 11.000.
Croaţia: Mirko Alilovic - Domogoj Duvniak 8, Ivan Cupic 8, Marko Koplar 4, Damir Bicanic 4, Ivan Nincevic 5, Marino Mariic 1, Zlatko Horvat 1, Luca Stepancic, Igor Vori, Zeliko Musa, Lavro Sprem, Jakov Gojun. Antrenor: Ivica Udovicic.
Slovenia: Primoz Prost (Gorazd Skof)- Vida Koviticnik 4, Jure Dobelsek 3, Sebastian Skube 3, Miha Zvizej 3, Luca Zvizej 3, Gasper Marguc 3, Borut Mascovsek 3, Jure Dolenec 2, Peter Puceli 1, Matei Gaber 1, Antrenor: Donic Boris. Arbitri: Giorgjji Nachevski -Slavko Nikolov (Macedonia).
O finală mică surprinzătoare prin apariţia Sloveniei în acest act, formaţie aflată la a 6 participare la un turneu final, de fiecare dată cu rezultate modeste. Ultima apariţie a fost consemnată la turneul din 2007 din Germania unde a terminat pe locul 10. Croaţia în schimb era cotată ca una dintre favoritele competiţiei. Cu cinci medalii la activ din care una de aur, în 2003 în Portugalia, 3 de argint în 1995, 2005 şi 2009, putea aspira la o medalie de orice culoare. A ajuns să îşi dispute locul 3 pentru că în semifinale s-a confruntat cu medaliata cu argint la ediţia anterioară, Danemarca formaţie acreditată chiar cu şanse la titlu la acest turneu final, în faţa căreia a cedat. Cu acest succes şi cucerirea medaliei de bronz, Croaţia a trecut pe locul 10 în clasamentul all-time pe puncte, depăşind formaţia României, care mai cade o treaptă dar ca număr de medalii se mentine încă pe podium cu cele patru medalii de aur şi două de bronz cucerite în perioada 1961-1990. Revenind la meci, partida a fost echilibrată în rima repriză când s-a mers pe parcursul celor 30 de minute cap la cap, 8-8 (min. 20), 14-13 la pauză pentru ca la reluare în primele 10 minute, Croaţia să ia un avans hotărâtor de 6 goluri (20-14), avans care s-a menţinut pâ
