Premierul Victor Ponta este un politician adaptabil: se preschimba in leu atunci cand o cer interesele partidului, se face mielusel atunci cand vine vorba de poporul roman. Daca Ponta se batea cu pumnii in piept anul trecut in timpul suspendarii lui Basescu obraznicindu-se cu Merkel, cu Reding si cu tot Occidentul, acum in fata FMI-ului glasciorul i se stinge subit, iar privirea ii aluneca timid in pamant. Rezultatul: romanii vor plati partial serviciile medicale din martie.

Atunci era in joc libertatea lui Adrian Nastase, atunci erau in joc colegii de guvernare, atunci era in joc Justitia care scotea dosar dupa dosar lovind (si) in USL-isti. (Si ce daca ne afecta pe plan economic, ce daca ne strica imaginea pe plan international?) Atunci era important.

Acum e in joc sanatatea poporului roman. Mai grav – sanatatea celor care nu vor avea de unde sa plateasca, si a celor care vor plati doar cu mari sacrificii. Acum au trecut alegerile, avem in jur de 60% in sondaje, acum ne permitem. Acum nu mai e important.

Victor Ponta nu a invatat nimic din greselile presedintelui Basescu. Nu a inteles ca nu e bine sa te joci cu sanatatea, nu a realizat ca nu e bine sa te joci, in general, cu egalitatea de sanse. Dar mai ales nu in sanatate si nu in educatie (insa ce pretentii sa ai de la un plagiator?) Pe de alta parte, Basescu se pare ca si-a invatat macar partial lectia, din moment ce a declarat duminica la sfarsitul summitului CELAC-UE din Chile (aici):

Nu aş vrea să preluăm şi, spre exemplu, modul de a se susţine educaţia, care este extrem de scumpă. În România este gratuită, în Chile ca să fii student la medicină costă vreo 14.000 de dolari pe an. Nu aş vrea să preluăm sănătatea, unde nu există decât asigurări private şi urgenţa se plăteşte cu banii jos. Deci avem sisteme diferite, noi avem un sistem în care statul rămâne implicat în principalele zone