Numirea de două ori a lui Victor Viorel Ponta în postul de prim-ministru de către Traian Băsescu ar fi trebuit să surprindă.
Cu atît mai mult cu cît a doua oară Ponta era şi doctor plagiator («dottore»). Bucuria useliştilor (ce barbarism!) a fost atît de mare, că nimeni nu s-a prea mirat. A venit o echipă, cel puţin pe partea pesedistă (alt barbarism!), foarte tînără, cu toţii studenţi, ucenici sau doar admiratori ai lui Adrian Năstase: Victor Ponta, Titus Corlăţean, Dan Şova, Nicolae Bănicioiu, Orlando Teodorovici, Remus Pricopie, Liviu Voinea, plus Gabriel Oprea şi Rovana Plumb, foşti şi probabil actuali apropiaţi ai lui Adrian Năstase. Avansez aici ipoteza, pur intelectuală desigur, că unii dintre tinerii miniştri PSD au fost impuşi de Adrian Năstase direct din puşcărie. Mă gîndesc în primul rînd la tînărul Corlăţean, instalat cu un Black & Decker în locul liberalului Andrei Marga, trecut fiind acesta într-un loc dintre cele mai ingrate, acela de înlocuitor al şefului de bandă culturală (propagandă) H.R. Patapievici. Bietul Andrei Marga pătimeşte zilnic în toate gazetele băseşti. Tismăneanul băsesc scrie o epopee in progress despre Marga şi ICR sub titlul discret «unde e banii mei care i-am avut?». Titus Corlăţean merita, fără îndoială, un asemenea efort. Nu e el o copie dusă pînă la deplinul ridicol al fostului ministru de Externe Adrian Năstase? Mimică, gesturi, limbă de lemn, îngîmfare controlată şi tot tacîmul. «Democraţia originală» a lui Ion Iliescu e implementată de Traian Băsescu: Adrian Năstase e privat de dreptul de a fi ales, dar poate scrie editoriale politice pentru ziare de mare tiraj din puşcărie, iar gîndirea sa de puşcărie e citată frecvent de televiziuni cu veneraţie. Habar n-avea săracul Iuliu Maniu de-o aşa democraţie!
Toate aceste maşinaţiuni nu aveau cum să-i scape Supremului Băsescu, cu întreg aparatul corespunzător în ordine
