A trăit netulburat milioane de ani, până când a început să exercite o fascinație incredibilă. Învăluit în mister, a dat naștere unor legende despre atacuri feroce și neprovocate asupra oamenilor. Este cel mai dezvoltat superior al speciei, aflat în vârful piramidei trofice. Din această poziție, nu cunoaște dușmani sau rude apropiate. Rămâne, de când se știe, prădătorul de top al habitatului său. În popor i se mai spune și balaur.

Năpârlește des și când vremea o permite, preferă să stea la soare și să se încălzească, bazându-se pe factorul surpriză și camuflaj pentru a putea ataca. Deși solitar, e curios din fire, majoritatea exemplarelor manifestând o predispoziție pentru monitorizarea arealului. În caz de incendiu, familiarizat cu valurile, înoată până la cea mai apropiată insulă.

Impresionabil prin dimensiune, forță și aspect, este un prădător feroce, capabil să ucidă cu ușurință în ciuda craniului ușor. Este periculos și atacă în condiții de stres. Se deplasează lent, greoi și e aparent neîndemânatic. Când atacă, însă, devine extrem de rapid, având mișcări foarte iuți și iscusite.

Mănâncă, practic, orice este mai mic decât el, dar nu se dă înapoi nici de la a doborî animale mari. În cazul acestora, după ce le consumă, doarme o săptămână pentru a le digera. Nerecomandat persoanelor slabe de inimă! Are un mod brutal de a ucide: prada este bine scuturată, apoi capul este strivit, după care urmează dezmembrarea. Un vânător perfect, care ocazional consumă și fructe.

Mușcătura sa este mai temută decât cea a șerpilor veninoși. Dieta fiind compusă, în principal, din cadavre aflate deja în descompunere, are o salivă letală: un cocktail de peste 50 de tipuri de bacterii, dintre care șapte cu potențial septic foarte ridicat și patru pentru care nu există antidot.

Spre deosebire de orice alt prădător, are o mușcătura aproape delicată, dar, totuși