Singura echipă de rugby feminin din sud-estul României, Rugby Club Litoral Mangalia, are în componenţă multe fete necăjite, cu situaţii cutremurătoare în familie. Pasiunea pentru sportul cu balonul oval le însufleţeşte însă şi le face să uite de ce le aşteaptă acasă, după antrenamente şi meciuri Micile rugbyste pregătite de Lavinia Lungu sunt de admirat. Practică un sport specific bărbaţilor, dar nu se plâng de duritatea acestuia. Sunt luptătoare înnăscute, iar, pentru a juca, trec peste necazuri şi greutăţi mari.

Secţia de rugby feminin de la RC Litoral Mangalia funcţionează de trei ani. Fetele au vârste cuprinse între 11 şi 14 ani şi locuiesc fie în Mangalia, fie în localităţile din jur: 2 Mai, Limanu şi Vama Veche. Pentru a se putea pregăti şi juca, unele dintre ele au ţinut ascunse secrete dureroase. Ana-Maria Bunduc, de pildă, are 13 ani şi este din 2 Mai. Ea şi fratele ei mai mic, Cosmin, fac rugby de trei ani, iar acum doi ani antrenoarea şi celelalte fete au aflat în ce condiţii locuiesc cei doi. Echipa avea o deplasare la Bucureşti şi, cum Ana-Maria şi Cosmin nu s-au prezentat la locul de întâlnire, autocarul a mers să îi ia de acasă, şoferul fiind îndrumat de un alt copil. Fratele şi sora erau crescuţi de mamă şi bunică în condiţii deosebit de grele, într-un grajd dezafectat al fostului CAP, la marginea localităţii, într-o zonă plină de bălării şi câini vagabonzi agresivi. „Nu aveau curent electric, iar zidul era crăpat. Bagajele erau făcute de plecare, însă mama şi bunica nu reuşiseră să strângă bani de pachet pentru două zile, cât dura competiţia la Bucureşti. Ca să nu mai spunem că nu aveau ghete de joc. I-am luat aşa cum erau, pachetul l-am plătit eu, dar au fost şi colege care le-au împărţit din mâncarea lor. Copiii nu au simţit nicio lipsă. De multe ori, nu au cu ce să se încalţe. Dar sunt copii foarte respectuoşi şi mereu curaţi şi îngrij