Am fost luat prin surprindere ieri la Realitatea TV. Pentru ca venise la redactia de stiri informatia bomba conform careia, pentru prima data in istorie, parlamentarii majoritatii nu aveau voie sa faca amendamente la proiectul de buget. In urma unei decizii politice. Si, raspunzand intrebarii care mi-a fost imediat adresata, am declarat ca va fi cea mai grea emisiune din viata mea. Si ca am de-a face cu cea mai grea intrebare. Fiindca am reflexul de a spune adevarul. Si mai mult decat atat. Consider ca este o obligatie elementara fata de cei care m-au ales sa nu le ascund nimic, ceea ce este informatie de interes public.

Avem un proiect de buget. Un buget sarac. De criza. Negociat, cu chiu, cu vai si in mare graba, cu reprezentantii Fondului Monetar International. Institutia care, prin reprezentantii ei, a recunoscut, in mod oficial, faptul ca a gresit cu Romania atunci cand a insistat pe politici de austeritate. Proiectia bugetara pe 2013 este, insa, tot de austeritate. Si, in plus, legea vine prea tarziu. In mod normal, ar fi trebuit sa avem un buget aprobat spre sfarsitul anului trecut. Nu a fost sa fie. Intrucat aveam alegeri. Si firesc este ca bugetul sa si-l asume noul guvern. Adica Ponta 2.

In aceste circumstante, principalii actori politici se grabesc. Nu pot intinde prea mult timp discutiile vizand adoptarea legii. Apare, deci, tentatia de a pune pumnul in gura senatorilor si deputatilor.

Asa s-a nascut nefericita decizie politica, luata de sefii grupurilor parlamentare USL, de a le cere parlamentarilor sa nu depuna amendamente.

Eu am facut un amendament degeaba. L-am adresat comisiei din care fac parte. Comisia pentru cultura, arta si mijloace de informare in masa. In ce consta, in esenta, amendamentul meu la Legea bugetului? Am observat doua lucruri. In primul rand, ca institutia prezidentiala beneficiaza de o crestere, in 2013, a